Ochii mari şi gura mică,
Buzele de trandafir…
S’o privesc par’că mi-e frică…
Şi n’am ochi să mi-o admir!
Când o văd trecând pe stradă,
Nici n’atinge de pământ,
E ca fulgul de zăpadă…
Şi n’am suflet să mi-o cânt!
Iar acas’ se face-a plânge,
Braţele spre ea de ‘ntind,
Subţirică… de s’ar frânge…
Şi… n’am braţe s’o cuprind!
Mi-ai întins voioasă cupa
Dragostei înflăcărate:
— «Ia şi bea din fericire!»
Nu ştiam că-mi dai păcate…
Mi-ai întins-o a doua oară,
Drăgălaşa mea ispită…
Am băut-o dintr’odată…
- Şi ştiam că-i otrăvită…
de Zaharia Bârsan
Sursa: Revista Transilvania Anul 56 Maiu-Iunie 1925 Nr 5-6.
Pagina 166
Comentarii recente