Donariul de la Biertan, realizat din bronz, obiectul conține textul latin EGO ZENOVIVS VOTVM POSVI (Ego Zenovius votum posui), (în română Eu, Zenovius am oferit (am depus) acest dar), sub care se află monograma lui Isus Hristos.
Placă comemorativă a descoperirii Donariului, aplicată pe zidul unei case din centrul localității Biertan
A fost descoperit în 1775 în pădurea Chimdru, la circa 5 km lângă Biertan, și a fost parte a colecțiilor baronului Samuel von Brukenthal. A fost descoperit a doua oară, într-un depozit al Muzeului Brukenthal din Sibiu de istoricul sas Kurt Horedt (care a tratat subiectul și în cărți publicate după emigrarea sa în Germania). În prezent, obiectul votiv face parte din colecțiile Muzeului Brukenthal din Sibiu.
Acest donariu este uneori prezentat ca reprezentând una dintre dovezile existenței unei populații creștine vorbitoare de limba latină în Dacia de după retragerea hotărâtă în anul 271 de împăratul Lucius Domitius Aurelianus (270-275) și implicit a originii autohtone a românilor în Transilvania. Adepții teoriilor migraționiste preferă să considere obiectul ca fiind pradă de război. Printre cei care și-au exprimat, inițial, scepticismul a fost și Constantin Daicoviciu. Unii cercetători presupun că obiectul ar fi provenit din zona orașului Aquileia, din nord-estul Italiei.
Acum Donariul de la Biertan face fala Muzeului National de Istorie a Romaniei
O poveste care incepe din secolul al IV-lea spune Donariul de la Biertan, o tablita care pentru oamenii obisnuiti nu pare a avea nimic deosebit, dar in care specialistii descifreaza pagini de istorie. Povestea nu se se spune la Sibiu, asa cum ne-am astepta dat fiind faptul ca donariul sau donariumul a fost descoperit pe teritoriul acestui judet; obiectul de patrimoniu face acum parte din colectiile Muzeului National de Istorie a Romaniei, care l-a promovat in trecutul foarte recent drept “exponatul lunii”. Motivele le aflam in cele ce urmeaza.
Ce este donariul?
O simpla tablita din bronz cu o inscriptie in limba latina pare a fi Donariul de la Biertan, dar tocmai inscriptia in limba latina, inscriptie datand din secolul al IV-lea, este cea care a atras atentia cercetatorilor: EGO ZENO/ VIUS VOT/ UM POSUI, adica EU ZENOVIE AM PUS OFRANDA (fagaduinta, danie). Aceste cuvinte sunt de “mare insemnatate istorico-bisericeasca, pentru ca atesta vechimea crestinismului daco-roman, atesta persistenta populatiei doco-romane, care vorbea latineste, dupa retragerea legiunilor si a administratiei in sudul Dunarii”, se arata pe site-ul oficial al Ministerului Culturii.
Donariumul de la Biertan
Cum arata tablita? Are forma dreptunghiulara, o lungime de 32,5 cm si o latime de 12,6-13,2 cm si grosimea de 0,4 cm, iar in acest cadru dreptunghiular se gaseste inscriptia mentionata. Tablita a fost turnata in bronz, la fel ca si discul (chrismon) agatat de ea. in interiorul acestui disc se gaseste monograma lui Hristos. Discul are diametrul de 23,7 cm si grosimea de 0,4 cm.
Tablita a fost descoperita in padure, dar istoricii cred ca ea se atarna de un policandru sau de un candelabru, fapt care implica existenta unui lacas de cult, deci a unei bazilici. Kurt Horedt merge cu presupunerile mai departe, fiind de parere ca “Donariul ar fi facut parte din dotarea unei capele din lemn a unui sihastru retras in valea adanca a Copsei inca in perioada persecutiilor crestinilor, sihastrie care s-ar fi aflat in apropierea izvorului din padurea Chinendrului, izvor ce ar fi putut alimenta un baptisteriu necesar botezului paleocrestin. Aceasta ipoteza este in linii mari acceptata si sustinuta de majoritatea istoricilor romani”, se arata in “Repertoriul arheologic al judetului Sibiu”.
A. Alföldi si U. Fiedler au venit insa cu o alta teorie: tablita ar putea reprezenta un obiect provenit din prazile gotilor asezati in Transilvania si ca atare nu are o valenta cultica crestina.
Din padure in colectiile guvernatorului Transilvaniei
Tablita a fost descoperita in padurile Biertanului dinspre hotarul Copsei inca din anul 1775 si a fost daruita patru ani mai tarziu, mai precis pe 7 martie 1779, guvernatorului Transilvaniei, baronul Samuel von Brukenthal. Cadoul a fost insotit de o scrisoare pe care primarul Mediasului, Michael von Heydendorf cel Batran, i-a trimis-o baronului si in care se mentioneaza ca “obiectul a fost gasit la o ora de mers de la Biertan spre hotarul Copsei, intr-o vale adanca si salbatica, sub un stejar foarte batran rasturnat de furtuna, langa un izvor cu apa foarte buna, locul fiind numit si “Moor ” beim Brunnen (“Mlastina ” de la Fantana). Locul a putut fi identificat la sud de comuna, in hotarul numit si La Chinendru”, scriu Sabin Adrian Luca, Zeno Karl Pinter si Adrian Georgescu in “Repertoriul arheologic al judetului Sibiu”.
Asa a ajuns donariul in colectiile nobilului sibian, apoi in cele ale Muzeului National “Brukenthal” pentru ca de ani buni sa se regaseasca printre obiectele de exceptie ale Muzeului National de Istorie a Romaniei, printre exponatele de patrimoniu de o mare valoare si insemnatate istorica. Pe site-ul Patriarhiei Romane, donariul de la Biertan este mentionat ca marturie arheologica a crestinismului daco-roman, alaturi de “gema de la Potaissa” (azi Turda), ce are o serie de reprezentari simbolice, intre care si Bunul Pastor; alaturi de un disc cu monograma lui Hristos (XP), de un fragment ceramic descoperit la Porolissum (azi Moigrad, jud. Salaj) si mai multe opaite (lampi) de bronz sau de lut ars, decorate cu semnul crucii sau cu monograma lui Hristos.
articol de Maria Spatariu
în secolul al-IV-lea dacii nu erau creştinaţi,deci donariul nu are legătură cu creştinarea românilor