Vă dau dreptate: nu arată prea bine. Dar aşa, cocârjată cum e, de aici a venit salvarea noastră. E bisericuţa de lemn în care Tudor Vladimirescu s-a rugat în Noaptea de Înviere a anului 1821 şi a luat Paşti.
La anul 1800 ne aflam la capătul unui secol de destructurare, o stare ca asta de azi numai că nu după treizeci de ani ci după o sută: nu mai aveam nimic românesc, nici slujbaşi, nici oaste, nici Domn. Din ţară, ţară pe care n-o mai aveam nici pe ea, se căra tot, dar absolut tot, afară. Imaginaţi-vă foametea din dictatură când se exporta tot, dar nu pe durata câtorva ani cum am suportat-o noi ci pe parcursul unui secol. Mai aveam două-trei decenii şi dispăream ca naţie.
Dar, când şi speranţa, cea care moare ultima, murise, când nimeni nu mai întrevedea nimic, ca din senin a apărut Tudor. Domnul Tudor, cel care a îmbrăcat cămaşa morţii pentru mântuirea neamului său.
Fără el, n-ar mai fi urmat nimic.
După el, au venit în cascadă miracolele: Deşteptarea la 1848, Unirea la 1859, Independenţa la 1877, Regatul la 1881, Unirea cea Mare la 1918.
Tudor, Domnul nostru providenţial.
Dar vă spun ceva ce nu ştiţi, deşi e extraordinar. Chiar în aceste zile se împlinesc 200 de ani de la ridicarea lui Tudor, de la scuturarea noastră de nemernicie şi înălţarea noastră în demnitate: 1821 – 2021. Două secole, aniversare de două ori rotundă, Bicentenar.
Aţi auzit, la un prilej atât de glorios, rostindu-se pe undeva numele lui Tudor Vladimirescu? Bineînţeles că nu, firesc, pentru că suntem încă sub fanarioţi.
Dar Domnul Tudor va veni, de asta să fiţi siguri.
În bătrâna bisericuţă de lemn se pregătesc Paştile pentru el. Va fi Noaptea Învierii.
Sursa: https://www.facebook.com/miron.scorobete
200 de ani de la Revoluţia lui Tudor Vladimirescu
Tudor Vladimirescu (năcut în 1780, Vladimir – decedat la 7 iunie 1821, la Târgoviște) a fost o figură emblematică pentru istoria Țării Românești, la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821 și al pandurilor.
Aceasta a fost o mișcare revoluţionară de amploare ce a marcat sfârșitul dominației fanariote și începutul procesului de renaștere națională.
Tudor Vladimirescu (năcut în 1780, Vladimir – decedat la 7 iunie 1821, la Târgoviște) a fost o figură emblematică pentru istoria Țării Românești, la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821 și al pandurilor.
Aceasta a fost o mișcare revoluţionară de amploare ce a marcat sfârșitul dominației fanariote și începutul procesului de renaștere națională.
Mişcarea condusă de Tudor Vladimirescu a început la 23 ianuarie 1821, la Padeş, unde a citit celebra proclamaţie.
Pe 28 februarie, Tudor Vladimirescu a părăsit tabăra de la Ţânţăreni, pornind în marş către Bucureşti. Între timp, cópii ale Proclamaţiei de la Padeş au fost trimise în toată Oltenia, fapt care a contribuit la o masivă adeziune a populaţiei la mişcarea iniţiată de el.
Pe 21 martie 1821, Tudor Vladimirescu a intrat în Bucureşti, ţinând în mână o pâine mare, semn al păcii şi belşugului. Până pe 23 martie, a continuat tratativele cu boierii, finalizate cu două documente. În primul rând, mitropolitul ţării, episcopii de Argeş şi Buzău, împreună cu alţi 53 de dregători, îi dau lui Tudor o „carte de adeverire”, în care afirmă că: „pornirea dumnealui slugerului Teodor Vladimirescu nu este rea şi vătămătoare, nici în parte fiecăruia, nici patriei, ci folositoare şi izbăvitoare”.
Pentru că devenise o ameninţare pentru domniile fanariote, conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta pe Tudor Vladimirescu. Arestat, în urma unei trădări, în localitatea Golești, la 21 mai, Tudor a fost ucis, de șefii eteriștilor, la Târgoviște, în noaptea de 27/28 mai, fiind învinuit de colaborare cu otomanii, împotriva eteriștilor, fapt care nu a fost confirmat niciodată, de cronicari şi istorici.
Comentarii recente