În zilele noastre, oamenii copleşiţi de greutăţile vieţii şi de preocupările zilnice, luaţi de curentul haosului şi neantului, uită să se mai salute. Foarte rar mai vedem nişte strângeri de mână sau îmbrăţişari sincere, urmate de zâmbete discrete sau râsete. Din pacate, au apus acele vremuri în care oamenii se salutau, se cunoşteau, se respectau, se apreciau, se vizitau, se ajutau reciproc. Vezi, Doamne, acum suntem cetăţeni europeni şi nu mai e important să ne cunoaştem vecinii, colegii de serviciu, iar prietenia e o floare rară.
cine fuge de biserica Visarion Iugulescu
În schimb, au crescut indiferenţa, invidia şi răutatea oamenilor. Pe bună dreptate, în comunism, cu multitudinea problemelor pe care le-a creat oamenilor şi societăţii, totuşi, pe vremea aceea, oamenii mergeau cu drag şi motivaţie la lucru, iar colegii de serviciu erau prieteni. Astăzi, din păcate, oamenii merg la lucru cu reţineri, unii chiar cu scârbă, iar colegii de muncă le sunt duşmani. Trist, dar adevărat.
Revenind la regulile de bună-cuviinţă şi de comportament civilizat al oamenilor, din păcate, observam o degradare a acestora, făcând loc unui mod de convieţuire umană unde predomină minciuna, lipsa de caracter, golănia, hoţia etc. Rar, mai vezi pe câte un copil sau tânăr care trece pe lângă tine şi te îmbie cu un “bună-ziua”, dat aşa în zeflemea. Nici şcoala, dar nici familia se pare că nu mai au timp pentru educaţie, iar cei şapte ani de acasă s-au pierdut pe drum.
Ceea ce doresc să subliniez este modul de comportament în sens creştinesc, un mod de convieţuire care se mai păstreaza, din fericire şi astăzi, în special, în mânăstiri, în comunităţile creştine ortodoxe şi pe la sate. Este vorba de salutul creştinesc “Doamne, ajută!” cu care obişnuiesc să se respecte oamenii de pe la ţară şi, nu numai. Două cuvinte simple, la prima auzire, banale, dar care ascund în străfundul lor o întreagă teologie. Dincolo de simplitatea lor, cuvintele invocă numele lui Dumnezeu, care cere o anumită atitudine, o anumită stare, un anumit comportament. E o recunoaştere a atotputerniciei lui Dumnezeu, dar, în acelaşi timp şi o cerere de ajutor pentru viaţa de toate zilele.
“Doamne, ajută!” este un salut care înglobează în el o trăire creştin ortodoxă autentică, dar şi o rugăciune tainică către Tatăl Ceresc pentru cei doi care se întâlnesc, cât şi pentru întreaga lume. Exprimă relaţia directă a omului cu Dumnezeu, e ca o binecuvântare a Creaţiei Sale. Este o scurtime a rugăciunii inimii pentru tot omul credincios care a descoperit “Calea, Adevărul şi Viaţa” şi care şi-a luat crucea în spate şi a pornit pe drumul mântuirii.
“Doamne, ajută!” este şi o purtare de grijă, dar şi o atenţionare, în sensul cuvintelor “Ai grija de tine!”. Stai bine, stai cu frică, cu sfială şi cu nădejde înaintea lui Dumnezeu, ai grijă de sufletul tău, pentru că cel mai groaznic lucru în această lume este durerea sufletească. Ai căzut, nu-i nimic, ridică-te, ia-ţi crucea şi du-te mai departe. Încrede-te în Domnul şi vei trece peste toate ispitele acestei vieţi.
În satele din Transilvania, salutul creştinesc este unul misionar: “Hristos în mijlocul nostru!”. De fapt, aceasta este cheia de descifrare a tuturor lucrurilor existenţiale. A-l avea pe Hristos în mijlocul nostru înseamna a trăi o viaţa simplă, cu sfială faţă de cele sfinte, a avea o atitudine evlavioasă şi profund crestină, modestie, cumpătare, mărturisitor de credinţă şi mai mult prin trăire şi gândire, cu împăcare şi mulţumire de starea în care se găseşte, şi nu în cele din urmă înseamnă comunicare şi comuniune continuă cu Dumnezeu şi cu semenii. În acest fel creştinul nu se izolează, ci din contră se angajează plenar în viaţa de zi cu zi, toate făcându-le cu plăcere, cu dragoste, tot timpul fiind cu gândul la Iisus Hristos.
„Doamne, ajută!” nu este altceva decât un strigăt după lumină, în pace şi tăcere, e armonia dumnezeirii cu omul şi întreaga Sa Creaţie, e simfonia muzicii eterne, o stare de spirit, putere şi slăbiciune în acelaşi timp, trăirea clipei unui început bun pe calea spre împărăţia lui Dumnezeu. Amin!
Doamne, ajută!
Stefan Popa
Sursa: http://www.crestinortodox.ro/credinta/doamne-ajuta-142632.html
Comentarii recente