1844 – S-a nascut Ioan Mihaly de Apsa, om politic si carturar maramuresean; s-a ocupat cu numismatica si arheologie, urmarind sa adune argumente privitoare la continuitatea românilor în Maramures;

Ioan Mihaly de Apşa s-a născut la 25 ianuarie 1844, în satul Apşa de Mijloc (azi în Ucraina), şi a fost unul din cei patru fii ai lui Gavrilă Mihalyi (deputat în Parlamentul de la Budapesta, iar după revoluţia din 1848, Comisar regesc peste 13 comitate şi un luptător înverşunat pentru drepturile românilor din Maramureş şi Transilvania). Fraţii acestuia au fost: Petru Mihalyi – deputat în Dieta de la Budapesta (unde îi reprezenta pe români) şi preşedinte al Asociaţiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureş; Iuliu Mihalyi – colonel şi comandant al Gărzii Imperiale la Curtea de la Viena; Victor Mihalyi de Apşa – mitropolit unit al Transilvaniei cu reşedinta la Blaj (membru de onoare al Academiei Române).

Ioan Mihalyi a urmat studiile gimnaziale şi liceale la Sighet, Casovia (Slovacia) şi la Pesta, iar apoi între anii 1862-1866 a urmat facultatea de drept a Universităţii din Pesta, obţinând diploma de avocat.

A devenit membru corespondent al Academiei Regale Române prin lucrarea sa “Diplomele Maramureşene din secolele al XIV-lea şi al XV-lea” (publicată în 1900), fondator al “Asociaţiunii pentru Cultura Poporului Român din Maramureş” (ale cărei şedinţe se desfăşurau în casa acestuia), fondatorul departamentului Sighet al ASTREI, luptător pentru drepturile limbii române în comitat, primul doctor între juriştii maramureşeni, colecţionar de numismatică şi de obiecte vechi (pe care le-a cules de la ţăranii din zonă) şi unul dintre finanţatorii construcţiei singurei biserici româneşti în Sighet (Biserica Adormirea Maicii Domnului).

În 1914 a pornit la fratele său, Mitropolitul Victor Mihaliy, care locuia la Blaj, pentru a-şi adăposti soţia, cei 12 copii (patru băieţi şi opt fete). Ajuns la Gherla, cel care a fost distinsul om de cultură, Dr. Ioan Mihaliy de Apșa a decedat, în urma unei duble pneumonii, la 12 octombrie 1914, în etate de 70 de ani, după o luptă continuă pentru cultura şi limba poporului român.

extras din presa vremii:

Premiul Nâsturel-Herescu. La acest premiu au dat concurs 39 autori cu 45 cărţi. Comisiunea de 9 examinând toate lucrările, s’a produs următorul resultat: Antoneseu Teohari, Lumi uitate, studii literare şi archeologice, 3 voturi, 4 contra ; Broştean Constantin, Salinele noastre, 1 pentru, 6 contra ; Caragiale, Momente , 2 pentru, 4 contra ; Codrean M., Diafane, versuri, respins unanim; Dragomirescu Iuliu, poesii, respins unanim; Gorun loan (Al. I. Hodoş), Câteva versuri, 1 pentru, 6 contra ; losif St. O., Patriarhale şi Romanţe şi cântece, 4 voturi pentru şi 3 contra ; Mihâlyi loan, Diplome Maramureşene, 6 pentru 1 contra; Nicolescu M. şi Ioneanu G. S., România şi ţările vecine, 1 pentru, 6 contra; Pop Reteganul, Novele, Povestiri, 2 pentru, 5 contra; Sorcova (pseudonim), Clipe de repaus, 3 pentru, 4 contra; Tauşan Grigore, Filosofia lui Plotin, 2 pentru, 6 contra. Punându-se la vot ântâiu cartea dlui Mihâlyi, care în comisiune a întrunit cele mai multe voturi, obţine 18 voturi pentru şi 3 contra, prin urmare având majoritate de două treimi, i-se decerne premiul Năsturel-Herescu de 4000 lei.

vezi documentul integral:Gazeta-1902

Ioan Mihaly de Apşa Partea 1 – Diplome Maramuresene

Ioan Mihaly de Apşa Partea 2 – Diplome Maramuresen2

Print Friendly