Traducere din lucrarea ”Searching for Cioran” de Ilinca Zarifopol-Johnston
… Emil Cioran nu era un simplu țăran născut într-o familie țărănească obișnuită. Pe lângă talentul considerabil moștenit de la tatălui său, exista în Rășinari o familie pe care toți Cioranii o priveau drept modelul lor. O soră a bunicului lui Emil, Șerban Cioran, Stanca (mătușa Stanca), sa măritat într-o familie din Rășinari, care a produs preoți, bărbați ai literelor și politicieni, familia Barcianu (Bârsan).
Istoria familiei Barcianu este relatată în detaliu, cu o bogată interpretare, de tatăl lui Cioran în cartea sa “Șapte generații de preoți și protopopi-profesori din aceeași familie: Barcianu, 1699-1903”, scrisă în anul 1955, dar care nu a fost publicată până în anul 1991, de către fratele lui Cioran, Aurel, la Sibiu.
Cioranii au fost identificați îndeaproape cu familia Barcianu: nu numai pentru faptul că destinele acestor familii au fost strâns legate, ci și pentru că aceștia au recunoscut în Barcianus modelul propriei lor vieți, precum și un model de dedicație pentru cauza națiunii. În introducerea sa în cartea despre Barcianus, tatăl lui Cioran își mărturisește afinitatea față de această familie, vorbind de datoria sa morală de a-și păstra memoria pentru posteritate: de mult timp am fost obsedat de necesitatea colectării și procesării documentelor rămase în familie și am considerat-o drept datoria mea morală și spirituală de a desena o imagine a vieții și a activității acestor oameni, deoarece ei merită recunoașterea postumă a posterității. Dar, de asemenea, le datorez personal recunoașterea, deoarece și eu am slujit timp de 18 ani la altarele bisericilor din Rășinari, unde slujesc preoții lui Barcianu, …. Această dinastie Barcianu rămâne o sursă de lumină și un exemplu de urmat.
Există un sentiment de urgență aici, și anume necesitatea de a stabili consemnarea acestor fapte înainte de a muri. Astfel este normal să presupunem că Emilian Cioran, cu mult înainte de a scrie istoria familiei Barcianu “pentru posteritate”, cu doar doi ani înainte de moartea sa, a ținut la această tradiție cunoscută ca fiind “o sursă de lumină și un exemplu pe care urma să-l urmeze” cei doi fii ai săi. Putem presupune că a încercat să insufle în ei spiritul, misiunea națională și culturală a intelectualului român pe care a admirat-o în familia Barcianu.
Istoria lui Emilian Cioran a familiei Barcianu începe în 1699, cu Coman Bîrsan, arhiepiscop de Rășinari, care a trăit 105 ani, până în 1804. Fiul său, Sava Popovici vârstnicul, a fost un renumit copistor al manuscriselor bisericești vechi și un predicator talentat .
Numele original al familiei Birsan a fost schimbat în Barcianu de către al șaselea preot al familiei, Sava Popovici Barcianu (1814-79), care în 1839 sa căsătorit cu fiica lui Coman Cioran, Stanca. Acesta a fost numit profesor la Seminarul Teologic din Sibiu de către marele episcop Andrei Șaguna, iar în anul 1869 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Sava P. Barcianu (Bârsan) a fost nu numai o figură intelectuală distinsă (autorul a numeroase manuale, printre care un manual german de gramatică și un dicționar româno-german), dar și un politician activ: el a fost ales în comisia permanentă a Adunării Blaj din 3-15 mai 1848, membru al delegației române la Viena, pentru a prezenta împăratului austriac pretențiile românilor din Transilvania și un membru al unui grup de militari voluntari din Rășinari care să lupte alături de austrieci împotriva revoluționarilor maghiari în acel faimos “an al revoluțiilor”.
Continuând tradiția familiei, fiul său, Daniel Popovici Barcianu, profesor, scriitor și secretar al Asociației Astra, a fost de asemenea activ politic (membru în conducerea Partidului Național Român din Transilvania): împreună cu alți paisprezece români, a semnat o cartă a drepturilor politice pentru românii din Transilvania și a fost trimis la Viena în 1892.
În lipsa unui răspuns oficial, membrii delegației române au publicat carta, semnatarii au fost arestați și condamnați la câțiva ani de închisoare (executată parțial la închisoarea Vác și grațiată de împăratul Franz Josef I al Austriei). În istoria sa despre Barcian, Emilian Cioran citează amplu scrisori de familie. El a ales să citeze exact acele pasaje care subliniază dedicarea lor familiei și cauzei naționale. Pasajele alese din scrisorile lui Barcianu care se ocupă de îngrijirea părintească pentru bunăstarea fiului, respectul fiului pentru autoritatea părintească, dorința părinților de a vedea fiul că se întoarce mai devreme și, prin toate acestea, simțul urgenței unei misiuni sunt teme care cântăresc puternic asupra minții lui Cioran care fiind mai în vârstă trebuie să-și reamintească scrisorile dintre el și fiul său îndepărtat, Emil. …
De pe Național Geografic, rubrica oameni și locuri am extras de asemenea un text care face referire la familia Barcianu (Bârsan). Textul de mai jos este semnat de Ana Dumitrescu.
… Rășinariul este realmente un paradis, în sensul propriu al termenului, constituit din peisaje, și nu din persoane. „Dacă vreodată m-aș întoarce acasă, locurile astea aș vrea sa le revad, dar oamenii – categoric nu… N-am niciun chef sa vad pe nimeni, oricine-ar fi“ – îi scria fratelui sau în 14 august 1969. De altfel, singura casă unde visa să locuiască era cea a lui Barcianu (om înstărit din Rășinari), o casă izolată, cu gradină. Acea familie Barcianu despre care spune, în scrisoarea din 26 mai 1978, că s-ar putea scrie un roman.
Azi, puțini oameni își mai aduc aminte de aceasta familie. Mulți însa țin minte mitul casei. Un sătean își amintește că această casă a fost mult timp cea mai mare din Răsinari: „Ocupa cel puțin un sfert din sat. Avea o grădina imensă, mai mult de 2 hectare, plină de copaci.
Acum, Rășinariul e mult mai întins.“ El a dat, prin familia Barcianu, doi oameni celebri ai României: Sava Popovici Barcianu, fost preot ortodox, profesor și om politic, membru al Academiei Române, și fiul său, Daniel Popovici Barcianu, om politic, inițiator al Memorandumului din 1892.
Sava Popovici Barcianu este întemeietorul primei școli din Rășinari, care a funcționat într-o căsuță de lemn pe proprietățile lor. În perioada interbelică, la Barcieni se strângeau spiritele luminate ale vremii și Cioran a participat la câteva dintre aceste reuniuni.
În prezent, nu mai există descendenți ai acestei familii la Rășinari. Alte amintiri, pline si ele de parfumul destinelor tragice, zburdă pe strazile satului. …
Articol îngrijit și tradus de Dan Bârsan
Comentarii recente