Părintele Dumitru Stăniloae
– Eu cred că trebuie să rămânem în creştinismul de la început. Poporul român s’a precizat ca popor român prin creştinism. Se vorbeste în Faptele Apostolilor de un vis al lui Pavel, în Troia. I se arată un macedonean care îi spune: Treci Bosforul şi te du că se deschide o poartă nouă. Şi a ajuns în Filippi, care era colonie romană. Deci noi avem creştinismul înainte de Roma. La Roma a mers Pavel abia după aceea, când este dus, legat şi închis; aici nu s’a vorbit vreo două sute de ani de creştinism în limba latină.
– Vreţi să spuneţi că pentru prima data limba latină s’a vorbit aici?
– Pavel spune că Filippi era colonie romană, iar noi avem termenii latini de aici şi nu de la Roma.
– Ai noştri proprii?
– Da, exact. Înainte de cei care s’au format la Roma. Eu zic aşa că suntem protolatinitatea. Nici o limbă vorbită nu este atât de latină ca limba noastră şi atât de aproape de limba latină scrisă. De ce noi am rămas latini după ce am fost sub stăpânire romană cam o sută şi ceva de ani? Aşa de repede îşi pierde un popor limba? De ce nu au devenit latini grecii, cei din Asia Mică sau cei din Egipt, de ce numai noi am rămas latini? Eu cred că tracii aceştia erau protolatinitatea, şi se întindeau foarte departe, din Bitinia până în Frigia şi s’au extins în Balcani până la nord de Carpaţi. Datorită împrejurărilor sau poate prin modul nostru de a fi prea îngăduitori, ne-am înpuţinat teritoriul. Noi avem cuvintele latine cele mai substanţiale şi cele mai pline de seva. Noi zicem “Atotţiitorul,” traducerea exacta după “Pantocrator”, în Occident se spune “Atotputernicul” care e mai rece. “Atotţiitorul” parcă te îmbrăţişează. Noi zicem “Tată”, ei zic “Pater.” Tată e parcă altfel. Noi zicem “Fecioară” ei zic “Virgo”, mai fizic. Ei zic “regnum”, “stăpânire”, noi zicem “împărîţie”, parcă mai plină de mister, de basm; noi zicem “biserică” – “basiliki”, clădire împărătească, ei zic “Ecclesia” care a trecut de la Roma la toate popoarele din Occident, însă la noi nu.
Anatolia antică
Dealtfel, caracterul nostru latin nu e străin de vechimea fiinţei noastre de traci: învăţatul vienez Tomaschek în lucrarea sa “Uber die Bessen” tiparită la 1880, spune că besii erau tracii şi dincolo de Bosfor se numeau biti, iar capitala Bitiniei era Troia, de unde nepotul lui Priam, după ce grecii înving, pleacă (evident ca nu singur, ci cu corabii şi cu mulţime) şi întemeiază Roma. Noi avem o limbă latină, dar proprie.
– Unicitatea noastră este aceea de popor latin ortodox?
– Noi am rămas un popor de legătură între Occident şi Orient, reunim luciditatea latină şi sentimentul acesta de Taină al Răsăritului. Slavii au şi ei acest sentiment, dar au şi ceva neluminat. Noi vorbim foarte mult de lumină, noi spunem lumii lumină. În basmele noastre e atâta bunătate şi lumină. Păcat că intelectalii noştri nu s’au aplecat asupra spiritualităţii poporului nostru.
Pr. Dumitru Stăniloaie
Link extern: https://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti
Comentarii recente