Când vine vorba de falsificarea istoriei, ce mai contează că te ți drept vlah, macedonean, grec, bulgar, maghiar sau sârb? Un fals rămâne tot un fals din orice punct de vedere l-ai privi. Pentru noi, românii, mistificarea sau falsificarea istoriei noastre de către unguri, ruși sau chiar de către noi înșine nu reprezintă o noutate. Bătălia pentru recuperarea istoriei și recunoașterea ei se dă în cercuri relativ restrânse și cosmopolite fără o mediatizare corespunzătoare a falsurilor descoperite sau a unui interes ridicat manifestat de populație pentru aceasta. La urma urmei, într-o lume materialistă, foamea nu o potolim nici cu istorie și nici cu adevărul istoric.

Cu toate acestea, adevărul istoric lăsat de izbeliște naște monștri. O minciună naște alta care crește și proliferează. Mark Twain făcea o constatare referitoare la natura umană: ”Este mai ușor să înșeli oamenii decât să-i convingi că au fost înșelați.”. Observăm acest lucru zilnic privind la comportamentul omului contemporan care consumă tot felul de informații furnizate fie de tabloide, reviste stiințifico-fantastice sau reviste de satiră și umor, dar nu numai. Noi oamenii ne ocupăm mintea cu fel și fel de năzdrăvănii și nu acordăm o mare importanță sursei sau surselor din care provine informația pe care o asimilăm, atâta timp cât informația ne satisface ego-ul.

Haideți să facem un mic exercițiu de logică. Să presupunem că o minciună este asemeni unui bulgăre de zăpadă care cu cât se rostogolește mai mult, cu atât capătă proporții și dimensiuni mai mari. În acest caz, cele mai periclitate minciuni sunt cele mari, cele care se rostogolesc deja de mai multă vreme pe axa timpului și a istoriei noastre și care acum riscă să se năruie asemenea unui colos cu picior de lut, aflat pe punctul de a se prăbuşi. Un astfel de ”picior de lut” este mitul veșnic al panslavismului. În loc să scriem istoria așa cum a fost ea și să-i recunoaștem toate valențele pe baza unui principiu al adevărului istoric, continuăm ”cursa înarmării” cu minciuni și falsuri. Astfel, fiecare fură periodic căciula celuilalt spunând ba că-i albă ba că-i neagră în deliciul mulțimii spectatoare și jocul acesta sordid continuă parcă la nesfârșit până când căciula terfelită, ruptă și murdară nu mai prezintă nici un interes pentru nimeni și este pur și simplu abandonată. Din nefericire așa arată istoria noastră.

Textul care urmează a fost extras de pe websiteul history of macedonia menționat mai jos.

Falsificarea bulgară a istoriei macedonene

Cazul inscripțiilor de piatră

Macedonia a fost împărțită după Războaiele Balcanice din 1913 între Grecia, Serbia, Bulgaria și Albania. Bulgaria a luat partea Pirin a țării și a redenumit macedonienii în „bulgari” și de atunci s-a angajat într-o politică de opresiune. Dar guvernul bulgar a încercat să falsifice istoria Macedoniei și să o prezinte macedonienilor drept „bulgară”, chiar cu mult înainte de a cuceri Pirin Macedonia. Mai jos este un exemplu care datează din secolul al XIX-lea.

Inscripția Voden

În septembrie 1997, un cetățean grec cu „identitate bulgară” de la Voden, numit Stoidis, a apărut la Sofia la Muzeul Istoric Național și a declarat directorului Bozidar Dimitrov că are în posesia sa o inscripție de piatră găsită în Voden (Edessa) în timpul reconstrucției unei biserica locală. Directorul a considerat inscripția un fals făcut de naționalii bulgari în secolul al XIX-lea. Se pare că întreaga poveste a fost publicată în cotidianul bulgar Kontinent la „02.10.1997”. Aceasta este inscripția din piatră din Bulgaria, realizată de „țarul Samuil”, găsită în Voden (Edessa), Grecia.

Samuil a fost un țar al Bulgariei , a rămas în istoria bulgarilor deoarece a învins faimoasa armată a lui Vasile al II-lea.

Traducere aproximativă în limba română a textului de pe piatra falsă: „În orașul Voden, eu Samuil, credincios lui Hristos, împărat al bulgarilor și romanilor, împărat uns a lui Dumnezeu în toate țările de la Raska la Macedonia, Tesalia și Grecia, nepot al Vechiul Shishman, care a fost Khan al locuitorilor din Târnovo, am construit această casă de rugăciune, pentru a exista în eternitate. Fundația a fost turnată în epoca lui Ieremia, care a fost primul creștin din Melnik. Acest templu a fost construit pentru păcatele și salvarea Bulgarilor de la blestematul satan, care vine din Constantinopol. Acest templu a fost terminat în timpul celui de-al 14-lea an al domniei mele cu ajutorul călugărului Gavril, care este păstorul spiritual al locuitorilor din Meglen. Scris în anul 6497 de la întemeierea lumii (989 AD), a 5-a indicțiune.”

Gotse Delchev

După cum vedem, bulgarii s-au angajat în falsificarea istoriei macedonene de peste un secol, pentru a-și justifica afirmația „istorică” asupra pământului macedonean. Inscripția de piatră din secolul al XIX-lea a fost fabricată tocmai cu acest scop. În mod ironic, Muzeul Național Istoric din Sofia a dezvăluit adevărul.

Falsificarea bulgară a istoriei macedonene încearcă încă să-i prezinte pe macedoneni drept bulgari. Numeroase presupuse scrisori ale revoluționarilor macedoneni de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX (inclusiv cea a lui Goce Delchev) au fost „descoperite” de istoricii bulgari în care revoluționarii macedoneni se referă explicit la ei înșiși ca „bulgari”.

O privire la inscripția de mai sus și este clar că bulgarii fabrică și falsifică aceste presupuse scrisori ale revoluționarilor macedoneni. La urma urmei, revoluționarii macedoneni au luptat pentru Macedonia independentă și deviza Organizației Revoluționare Macedoniene Interne (VMRO) a fost „Macedonia pentru macedoneni”. Când vine vorba de Goce Delchev, bulgarii nu pot falsifica cel mai faimos gând al său care a venit înainte de moartea sa cu privire la divizarea Macedoniei:

“Macedonia are propriile sale interese și propria politică care aparține macedonienilor. Cel care lucrează pentru unirea Macedoniei în Bulgaria, Grecia sau Serbia, se poate considera pe sine ca un bun bulgar, grec sau sârb, dar nu ca și bun macedonean”(Gotse Delchev).

Ziarul macedonean “Narodna Volja”, publicat de etnicii macedoneni în Pirin Macedonia pune întotdeauna cuvintele lui Goce pe prima pagină, chiar sub imaginea sa. Dacă bulgarii mai doresc încă să creadă că macedonenii sunt „bulgari”, ar trebui să știe, de asemenea, că macedonenii din Bulgaria tot nu s-au abonat la falsificarea bulgară de 100 de ani încoace.

Print Friendly