Danu

Danu era zeița mamă, de unde coboară toți zeii irlandezi; ea a fost de asemenea obârșia numelui Tuatha Dé Danann. Se știe puțin despre ea, deși este teoretizat că reprezintă Dunărea.

Zeița mamă irlandeză Danu a fost strămoșul din care Tuatha Dé Danann a revendicat descendența. În ciuda importanței sale pentru mitologia irlandeză, Danu rămâne în mare parte un mister. Era o zeitate străveche și nu făcea nicio apariție în miturile celtice mai mari. Deși cercetătorii au căutat frecvent răspunsuri cu privire la acest misterios matriarh, puține detalii definitive au fost găsite.

Etimologie

Mulți savanți cred că Danu este o reprezentare a Dunării.

Rădăcinile numelui Danu rămân subiectul unor dezbateri între etimologi. Savanții care și-au conectat numele la Dunăre indică alte limbi indo-europene unde cuvântul danu înseamnă „a curge”. Danu poate fi un cuvânt de împrumut din limba antică scitică, în care însemna „râu”.

De asemenea, s-a sugerat că numele Danu provine de la duono proto-celtic, sau „aristocrat”, derivat însuși din duo proto-indo-european, însemnând „bun”.

În mitologia celtică , Dana este zeița-mamă, numită și Danu sau Ana. În Irlanda ea este mama tuturor zeilor “Tuatha de Danann”, iar în Țara Galilor este mama zeului suprem, Dagda, și a lui Goibniu. Zeiță a fertilității, a păcii, a prosperității, ea comandă luna, reglează timpul și mersul lunii. Ea este regina Tenebrelor și însoțitoarea sufletelor spre Lumea Cealaltă. Dana este adeseori reprezentată, ca de altfel și alte divinități, fie sub formă unică, fie sub aceea a trei femei așezate, cifra trei având un caracter simbolic la celți. Astfel, în Galia, ea este venerată sub forma a trei matroane. De la numele zeiței Dana (Danu) este posibil să se fi format cuvântul Danubius, numele latin dat Dunării, în special cursului superior al acestui fluviu, în zona căruia exista o populație numeroasă de celți.

Zeii celţilor se numeau Tuatha de Danann, nume tradus prin „triburile zeiţei-mamă Danu”. Nu s-au păstrat prea multe lucruri despre această zeiţă, dar o întâlnim în Rigveda indienilor şi chiar în numele latinesc al fluviului Dunărea, Danuvius. La celţi era zeiţa Pământului şi mama zeilor, iar la hinduşi, zeiţa primordială, mama a divinităţilor Danavas. Deşi este clar că nu poate fi vorba decât despre consoarta lui Anu, zeiţa Pământului numită Geea de greci, Ki de sumerieni şi Prithivi de indieni, numele ei este derivat din cel al soţului ei, Anu. E posibil ca, la origine, Danu să fi fost zeul cerului, în perioada matriarhală el transformându-se în zeiţa Pământului.

Surse

https://secretelezeilor.wordpress.com/tag/danu/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Dana_(zei%C8%9B%C4%83_celtic%C4%83)
https://mythopedia.com/celtic-mythology/gods/danu/

Print Friendly