După ce a debutat la canotaj, din 1959, s-a dedicat activităţii de kaiac-canoe. În perioada 1961-1964 a lucrat ca antrenor la Şcoala Sportivă nr. 2 din Bucureşti, unde a reuşit să selecţioneze şi să pregătească numeroşi viitori campioni naţionali de juniori, care, ulterior, au fost promovaţi în sportul de performanţă. Din 1965 şi până în 1989, a funcţionat ca antrenor federal în cadrul forului de specialitate. Între 1962 şi 1982, a făcut parte din colectivele tehnice ale loturilor reprezentative, aducându-şi contribuţia, alături de cei mai valoroşi antrenori, la afirmarea kaiacului şi canoei româneşti pe plan internaţional, fapt atestat de cucerirea unui mare număr de medalii şi titluri olimpice şi mondiale. În 1980, este solicitat să participe la pregătirea lotului olimpic italian pentru Olimpiada de la Moscova. Începând din 1969, a oficiat ca arbitru internaţional la C.M. şi la J.O.. Bârsănescu a contribuit direct la elaborarea orientării metodice, a planurilor şi programelor de pregătire, precum şi la formarea unor noi generaţii de tehnicieni. A fost membru în Comisia de turism a Federaţiei Internaţionale de Canoe, între 1972 şi 1974. În 1993, a fost ales vicepreşedinte al Asociaţiei Europene de Canoe. Între 1990 şi 1994, a funcţionat ca secretar general al Federaţiei de Kaiac-Canoe, iar în 1995, a fost ales preşedintele acestui organism. A contribuit substanţial la cucerirea celor 80 de medalii (17 de aur, 41 de argint, 22 de bronz) la ediţiile din perioada 1990-2000 ale C.M. şi C.E. de seniori şi juniori, precum şi a celor 5 medalii (aur, argint, 3 bronz) la J.O. din 1996 şi 2000 de către kaiaciștii şi canoiştii tricolori.
Pentru rezultatele obţinute pe plan intern şi internaţional, antrenorul emerit Corneliu Bârsănescu a fost decorat, în 2000, cu Ordinul Naţional „Pentru Merit” în grad de cavaler.
Ordinul ”Meritul Sportiv” se prezintă sub două forme cu valoare ierarhică egală: însemnul şi rozeta. Însemnul ordinului are forma unei plăci rotunde, cu un decupaj central în care se află fixată replica miniaturală a statuii antice a discobolului. Medalia ”Meritul Sportiv” se prezintă sub o singura formă — însemnul, acesta fiind o piesă circulară, confecţionată din tombac, pe care este redată, în basorelief, replica miniaturală a statuii antice a discobolului. Ordinul şi Medalia ”Meritul Sportiv” se conferă de preşedintele României prin decret, pe baza propunerilor de decorare individuale făcute de către ministrul de resort pentru persoanele din domeniul său de activitate.Corneliu Bârsănescu a murit la 73 de ani, din cauza problemelor cardiace şi a diabetului de care suferea, dar amintirile elevilor săi şi ale oamenilor cu care a colaborat îl vor ţine în viaţă.
Corneliu Bârsănescu în memoria lui Ivan Patzaichin
“A ştiut să se poarte cu oamenii”, spune Ivan Patzaichin despre cel care a fost alături de el încă din 1966. Chiar dacă funcţiile s-au schimbat, Bârsănescu a rămas alături de apă. A fost mai întâi antrenor la copii, apoi antrenor federal şi arbitru. După multă trudă pe mal, Corneliu Bârsănescu s-a depărtat de luciul apei şi a trecut la munca de birou. A fost secretar general al Federaţiei Române de Kaiac-Canoe şi apoi preşedinte. “Un om şcolit, care a încercat să pună kaiacul pe note muzicale”, povesteşte bunul sau prieten Octavian Mercurianu. “Ne-am întâlnit la începutul anilor şaizeci pe malul Snagovului”, adaugă Mercurianu. Corneliu Bârsănescu s-a născut la Constanţa şi a ajuns în Bucuresti la ordinul unui conducător din acea vreme. Cât a fost antrenor federal, i-a supravegheat de pe apă şi de pe mal pe Ivan Patzaichin, pe Vasile Diba şi pe alţi campioni.“Era foarte simpatic. Îmi aduc aminte că la petrecerile pe care le organizam era sufletul lor. Îi plăcea să danseze foarte mult “, adaugă Patzaichin. A contribuit la îmbogăţirea palmaresului internaţional al României, şlefuind şi administrând sportul pe care l-a iubit enorm. De numele său se leagă cucerirea a peste optzeci de medalii la Campionate Mondiale, Europene sau Jocuri Olimpice.
“A avut un simţ al previziunii extraordinar, pe la mijlocul anilor nouăzeci a acceptat să investească în aparatura de cercetare în domeniul medical”, spune medicul Ioan Stoian. Amintirile despre Corneliu Bârsănescu se desenează pe feţele celor care l-au cunoscut. A dat totul pentru kaiac-canoe, lăsând deoparte viaţa personală. Pentru că nu a avut copii, moştenirea rămâne în fiecare dintre elevii săi.
Corneliu Bârsănescu în memoria lui Marian Ioniţă
Marian Ioniţă născut în 1945, a fost de mic copil iubitor de sport. Înainte de a fi arbitru, a fost sportiv în ciuda handicapului pe care l-a dobândit la o vârstă fragedă. Acesta povesteşte într-un interviu acordat unui ziar sportiv cum l-a cunoscut pe Corneliu Bârsănescu când s-a mutat la Școala Sportivă de Elevi nr. 2, unde Bârsănescu era şef de catedră. Mai târziu în 1975 drumul său avea să se îndrepte către arbitraj. În primul an a activat la cântar, prima ucenicie a oricărui arbitru. După aceea a preluat conducerea Comisiei Municipale. După anii 90 când s-au făcut schimbări, a intrat în biroul federal unde a activat 11 ani şi s-a retras în momentul în care împotriva lui Bârsănescu se trăgeau sfori ca să îl dea jos. Marian Ioniţă povesteşte despre respectul deosebit pe care la avut faţă de antrenorul şi mentorul multor generaţii de sportivi, Corneliu Bârsănescu.Surse externe:
http://www.gsp.ro/sporturi/altele/viata-pe-apa-9819.html
http://kaiaccanoeromania.blogspot.ca/2012/07/kaiac-canoe-romania-la-jocurile.html
Comentarii recente