Alexandru Herlea Doctor
Adaptat la dispariţia pretextului marxist, PSD şi partidele lui satelite au preluat metodologia ex-partidului unic ale cãrui tehnici de acaparare a puterii le folosesc pentru pregãtirea noului totalitarism la a cãrui instalare asistãm zilnic dar fãrã a ne înţelege asupra modalitãţilor de a pune capãt acestei ascensiuni.
Structurile active ale PSD au reuşit sã infiltreze şi sã devieze de la obiectivele lor definitorii chiar şi instanţele al cãror scop proclamat şi recunoscut este lupta împotriva comunismului, cum este spre pildã AFDPR, transformatã de noua ei conducere în instrument de legitimare a puterii neo-comuniste cu care ne-au procopsit bolşevicul Ion Iliescu şi “minierii” care au înlocuit Securitatea. Partidele istorice care incarneazã legitimitatea democraticã tocmai prin respingerea lor fermã a oricãrui tip de compromis cu totaliutarismul bolşevic, au fost scoase din joc puţin dupã ieşirea lor din ilegalitate, fiind cu succes infiltrate şi fagocitate de agenţii neo-comunismului la putere, care au reuşit sã le prefracã în “aliaţi obiectivi” ai puterii opoziţie a lor.
Nicãieri şi niciodatã comuniştii nu au cucerit, nu au exercitat şi nu au pãstrat puterea în mod legal şi conform voinţei generale exprimate prin sufragiul universal. Pretutindeni şi întotdeauna ei au luat, exercitat şi conservat puterea prin mijloace care, în lumea civilizatã, cad sub incidenţa codului penal (crminal law).
Activiştii comunişti şi susţinãtorii lor sunt nişte rãufãcãtori specializaţi în omucidere, tâlhãrie, jaf şi fraudã al cãror unic scop real este însuşirea totalã şi absolutã a tuturor formelor de proprietate. Dacã obiectivele patrimoniale ale adepţilor comunismului nu au fost clar revelate şi fãţiş proclamate pânã la abandonarea faţadei marxiste a modelului bolşevic de totalitarism în 1990, astãzi ele constituie motivarea de netãgãduit a “noii clase conducãtoare” – cum a numit sociologul comunist Milovan Djilas oligarhia politicã generatã de regimulrile care au înlocuit prin “revoluţie” instituţiile politice ale statelor “burghezo-moşiereşti” de Armata roşie dupã înfrângerea “fascismului” în 1945.
Urmaşii actuali ai noii clase constituite de Stalin pentru a opera schimbãrile necesare bunei funcţionãri şi vasalitãţii necondiţionale a statelor satelite ale URSS, sunt astãzi rãmãşiţele nomenclaturii de partid – cu neamurile şi ciumetiile lor (parentela politicã) şi aparatul de partid, adicã clientela politicã a categoriei precedente. Cu alte cuvinte, serviciile secrete formate din membrii verificaţi ai gãrzilor pretoriene oficial desfiinţate odatã cu pretinsa scoatere din peisajul politic al defunctei conduceri supreme.
Aceastã oligarhie colonialã controleazã tot ceea ce mişcã în Ţarã prin centrele de decizie şi de profit infiltrate de creaturile “serviciilor” (gãrzile pretoriene şi structurile de informaţii).
Pe planul politic, Partidele istorice, purtãtoarele fireşti ale legitimitãţii democratice, au fost primul inamic care trebuia scos din joc. Conştienţi de lipsa lor absolutã de legimitate în contextul concurenţei democratice, oamenii Kremlinului în frunte cu coteria lui Ion Iliescu au scos rapid şi brutal de pe piaţa politicã partidele care întruchipau în mod necontestabil legitimitatea democraticã, în frunte cu PNŢCD.
Dupã fagocitarea acestora, s’a restabilit monopolul absolut asupra mijloacelor de informare. A cãror aparentã libertate şi obiectivitate sunt este asiguratã de farsa talk-show-urilor conduse de propagandiştii cei mai infocaţi de ieri, preschimbaţi în moderatori de adoptarea stilului civilizat al confruntãrilor politice care au loc pe posturile occidentale.
Pe planul puterii economice, filialele de faţadã ale noului partid unic au obţinut exploatarea succesiunii patrimoniului rezultat din acapararea proprietãţii private prin aşa zisa naţionalizare.
Corupţia împotriva cãreia s’au ridicat oamenii strãzii este consubstanţialã sistemului comunist. Situaţiile publice şi interesele patrimoniale ale potentaţilor zilei sunt asigurate prin fraudã şi corupţie. Mai întâi ca succesiune de la prima generaţie de tâlhari, şi apoi prin aranjamentele ce caracterizeazã mecanismul tranzacţiilor în toate domeniile, patronate subteran de fosta Securitate. “Lasã-te corupt, Mon Cher, ca sã fii şantajbil!
În România actualã cel ce nu este un anti-comunist intransigent şi tenace, nu este un democrat credibil!
Prin urmare, singura cale de a ieşi din impasul în care ne sbatem astãzi este scoaterea înafara legii a tutror celor care provin din aparatul politic al sistemului numai de formã abolit la 22 Decembrie 1989 , prin legiferarea urgentã (înainte ca Putin s’o facã inutilã!) a Punctului 8. al Proclamaţiei de la Timişoara.
Lichidarea prin mãsuri ferme a moştenirii comunismului nu este în niciun chip mai puţin justificatã, nici pe planul etic, nici pe cel al rigorii juridice decât aceaa a fascismului: la fapte egale, pedepse egale! Europa se mai agitã isteric de fiecare datã cã viseazã reapariţia unor manifestãri ale naţional-socialismuluii, dar este insensibilã la extinderea şi intensificarea hegemoniei ideologice a stângii revoluţionare, instrumentate, ca întotdeauna de stãpânitorii de la Kremlin.
Orice concesie fãcutã în aceastã direcţie ne condamnã la acceptarea democraţiei închipuite de autorii regimului intaurat prin expediţiile de terorişti de cãtre cei despre nimeni nu mai poate pretinde cã n’ar fi în serviciul comandat al acelei mari puteri care din nou îşi aratã ambiţiile expansioniste, ameninţându-ne existenţa istoricã şi graniţele imemoriale!
Alexandru Herlea
Comentarii recente