Prima atestare documentara – “De administrando Imperi” – document din timpul imparatului bizantin Constantin Porfirogenetul ( 913 – 959 d.C).

In “Alexiada” Annei Comnena a fost mentionat orasul Selinas sau Solina de la gurile fluviului Calonstoma. In anul 1318, orasul devenise port genovez. Un document din iulie 1469 mentioneaza faptul ca ” flota turceasca se afla la Soline”, inaintea atacului impotriva Chiliei si Cetatii Albe. In perioada razboaielor ruso – turce, sec. XVIII – XIX, Sulina era cunoscuta ca o localitate cu numai 1000 – 1200 de locuitori. Conventia ruso – austriaca incheiata la Sankt Petersburg (1840) este primul document de legislatie internationala, care nominalizeaza Sulina ca port fluvio – maritim si pune bazele navigatiei libere pe Dunare.

In 1843 numarul vaselor englezesti ce intrau pe Dunare prin Sulina era de numai 7, in 1849 numarul acestora crescand la 128.

Vaporul de inspectie al comisiei Europene a Dunarii “Carolus-Primus”

Prin Tratatul de la Paris, din 1856, se infiinteaza, cu sediul la Sulina, Comisia Europeana a Dunarii (CED), for cu mandat european de neutralizare a zonei politice respective. Comisia era compusa din reprezentantii Marii Britanii, Frantei, Austriei, Germaniei (Prusiei), Italiei (Sardinia), Rusiei si Turciei.

Pavilionul Comisiei Europene a Dunarii

Sulina devine port liber (PORTO FRANCO), are o dezvoltare economica rapida, asigurata de statutul de neutralitate pe timp de pace si razboi, conferit de CED.

In Sulina acelor timpuri se dezvolta in mod natural, pentru prima oara, conceptul Europei Unite, manifestat prin spirit de toleranta si convietuire multietnica. La sfarsitul secolului XIX, la o populatie de 4889 locuitori, recensamantul indica: 2056 greci, 803 romani, 546 rusi, 444 armeni, 268 turci, 211 austro -ungari, 173 evrei, 117 albanezi, 49 germani, 45 italieni, 35 bulgari, 24 englezi, 22 tatari, 22 muntenegreni, 21 sarbi, 17 polonezi, 11 francezi, 7 lipoveni, 6 danezi, 5 gagauzi, 4 indieni, 3 egipteni. In oras existau 1200 de case, 154 de pravalii, 3 mori, 70 mici intreprinderi, o uzina de apa (donatie a reginei Olandei), o uzina electrica, o linie telefonica de la Tulcea la Galati, un drum modern pe o lungime de 5 mile, doua spitale si un teatru de 300 locuri. Intre cele doua razboaie mondiale, numarul populatiei orasului oscila intre 7.000 – 15.000, functie de productia nationala de grau, care era transportata si depozitata la Sulina si care atragea o populatie eterogena din toata Europa. Procesul educational era asigurat prin 2 scoli grecesti, 2 romanesti, o scoala germana, una evreiasca, alte cateva scoli confesionale, un gimnaziu si o scoala profesionala de fete, un institut englez de marina.

Credintele religioase se manifestau in cadrul a 4 biserici ortodoxe (dintre care 2 romanesti, una ruseasca si una armeana), un templu evreiesc, o biserica anglicana, o biserica catolica, una protestanta si 2 moschei.

In oras functionau un numar de 9 reprezentante consulare: consulatul austriac, viceconsulatele englez, german, italian, danez, olandez, grec, rus si turc, iar Belgia avea o agentie consulara. Pentru toate acestea exista un club diplomatic. Cele mai importante companii de shipping din Europa aveau birouri la Sulina: Lloyd Austria Society (Austria), Deutsch Levante Linie – D.L.L. (Germania), Egeo (Grecia), Johnston Line (Anglia), Florio et Rubatino (Italia), Westcott Linea (Belgia), Messagerie Maritime (Franta), Serviciul Maritim Roman.

Documentele oficiale erau redactate in limbile franceza si engleza iar limba de comunicare era greaca. E xista o tipografie, in care au fost editate, de-a lungul timpului, in mai multe limbi, ziarele “Gazeta Sulinei”, “Curierul Sulinei”, “Delta Sulinei si “Analele Sulinei”.

Zanganitul armelor conduce la desfiintarea CED in 1939, pierderea neutralitatii ducand la retragerea reprezentantelor consulare din oras.

Sulina devine punct strategic militar, bombardat de aliati in 25 august 1944, moment in care peste 60 % din cladirile orasului au fost distruse. Dupa razboi, intra sub influenta sovietica, care incearca sa stearga orice urma a istoriei existentei de 83 de ani a Comisiei Europene a Dunarii.

La recensamantul din anul 2002, s-a inregistrat o populatie de 4628 locuitori, constatandu-se o depopulare a orasului de circa 20 % in ultimii 12 ani, ca urmare a declinului accentuat al vietii socio-economice a orasului.

Personalitati legate de istoria localitatii: Sir Charles Hartley (1856 – 1907), supranumit “parintele Dunarii”, consultant pe probleme maritime al Austriei, Rusiei, Egiptului, Romaniei, Bulgariei si Indiei, inginer sef al CED pentru saparea Canalului Sulina si regularizarea gurilor fluviului, membru al Comisiei Tehnice Internationale pentru Canalul Suez (1884) si a Canalului Panama (1879); Amiralul August Hobbart, comandant al yachtului reginei Angliei si combatant in razboiul Crimeii, care aminteste despre Sulina in lucrare sa “Infruntand marile”; printesa Ecaterina Moruzi, nepoata lui Ioan Sturza, voievod al Moldovei; Constantin C. Moruzi, subprefect de Sulina, scriitor; dirijorul George Georgescu, director timp de 7 ani la Metropolitan Opera din New York; scriitorul – comandant de cursa lunga Eugeniu P. Botez, autorul romanului “Europolis”, semnat sub pseudonimul Jean Bart; poetul Alexandru Macedonski, care a indeplinit functia de director al gurilor Dunarii.

Print Friendly