Ai vrea să ştii cine sunt eu?
Un lut în care Dumnezeu
A pus viață şi iubire;
Din Sfânta Sa Dumnezeire!

Apoi mi-a spus: Îți dau cuvântul,
Împrăştie-l pe tot pământul!
Să-l foloseşti, să nu eziți,
Poți face oameni fericiți!

Dar ca să poți fi mângâiere,
Vei fi trecută prin durere!
Nu poti să mângâi ori s-alinți,
De tu durerea n-ai s-o simți!

Şi am pornit prin timp hai-hui
Sub ocrotirea Cerului,
Să-mpart un dar ce l-am primit:
Celui trădat, celui ranit,
Celui în viaţă neiubit,

Celui sărman, celui bogat,
Celui prin lume-nstrăinat,
Celui răpus de prea mult dor,
Măicuței, țării, tuturor!

Şi n-am să mă opresc decât,
Când Domnu-mi va şopti: Atât!
Până atunci, cuvântul meu,
Născut din dorul cel mai greu,

Va alerga neîncetat;
Cum i-a fost spus, cum i-a fost dat;
Viața mea, e dor şi umblet,
Între o lacrimă…şi-un zambet…

Licuța Pântia

Print Friendly