Avram Iancu portret

Cântecul Iancului

(1847)

Dorme duhul strămoşesc
În poporul românesc
Dorme…numai de n’ar fi
Prea târziu când s’a trezi!…

O, de s-ar trezi azi ear
Jugul josnic frânge-l’ar
Jugul aspru ruginit
De duşmani laşi făurit.

Unde merg şi unde stau
Tot de jele-amară dau
Şi sub ceriu frumos, senin
Lumea-i fiere şi venin.

Dar de tot nu s’a fi stins
Vechiul foc ce l’au aprins
Pe pământul ardelean
Horia, Cloşca şi Crişan?!

Hei cum ars’a până’n nori
Focul cel cotropitoriu
Al Românului trezit
Din Apus spre Răsărit.

Nu s’a stins. Eu l’am zărit
Din mulţi ochi mi-a strălucit
Cu vioiu-i schinteiat
Inima mi-a’nvăpăiat.

Parcă văd din munţi din văi
Ear sărind spre ceriu schintei
Flăcări multe mari pre rând
Ţera’ntreagă-acoperind.

Nu vă’ncredeţi inimici
Focul arde n mulţi voinici
Şi când se va-aprinde’n mii
Ardev’a pe voi de vii!

Regulus (posibil Alexandru Vaida Voievod)

Print Friendly