Unii îl numesc postmodernism, alții post-postmodernism, alții metamodernism, dar hai să-l numim bullshittism. De fapt acesta este schizoidismul social mascat în nonconformism pe care unii îl numesc bulshittism.

Trăim în epoca conturilor false de social-media, a citatelor motivaționale false și din nefericire suntem plini de indignare emoțională. Influențatorii noștri falși din televiziuni sau social-media au prins să mănânce o pâine bună prin lucrurile pe care le dovedesc febril că le dezaprobă sau pentru care aceștia, chipurile, militează. Prin știri bombă înfricoșătoare sau fotografii false, „fotoșopate” cu diverse celebrități prefabricate, sunt influențate persoanele credule, de cele mai multe ori într-un sens decadent al depresiei și îndoielii de sine. Lumea de astăzi trece de asemenea, în mod ironic, printr-o perioadă în care, tot ce trebuia să fie real este fals, iar lucrurile false se dovedesc a fi cele mai reale dintre toate. Astfel, ne confruntăm cu o menajerie de adevărați impostori pe TV sau social-media, adevărate legiuni de troli, nu mai puțin reali reprezentând un fenomen înfricoșător de real al adevărului post-modernist. Ne trezim astfel că avem de gestionat o minciună flagrantă, o distorsionare a realității pentru care un nume mai potrivit ar fi acela de ”politică a toleranței”. Ca să rămânem măcar de dragul aparențelor, cu jargonul convolut într-o decență a expresie voi formaliza acest fenomen într-o formă poetică.

Bullshittism

Tu scrii, îți lași imaginația să zburde
Pe albul paginii faci drifturi cu penița
Reporterul evenimentelor absurde
Care sfidează bunul simț și chibzuința

Ești regele condeiului ce n-are frică
Nu te supui nici unei reguli, etichete,
Atunci când cei ce te-nsoțesc de râs se strică
Scrisori de dragoste poți scrie unei ghete

Nu e subiect să nu ataci fără sfială
Și orice-ai scrie crezi că este întemeiat
În mintea ta nu-ncape nici o îndoială
Că peste timp un geniu vei fi considerat

Nonconformist ai vrea ca lumea să te vadă
Și bărbătescul gând să-ți fie pălărie
Iar scrisul să rămână lumii drept dovadă
Că tu nu ai ascuns nici strop de murdărie

Nici nu visai succesul să te viziteze
Și acum te scalzi în faimă la televizor
Ca să emiți acele-absurde ipoteze
Distorsionate de aberantul tău vizor

În răutatea ta găsești bunăvoință
Iar pentru faimă ți-ai vândut-o conștiința
Străină-ți este noțiunea de credință
Banului slugărnicind cu toată ființa

Scri ca o cârpă, ești laveta comunală
Ce lustruiește anoștii și analfabeții
Fără să ai o etică profesională
Cuvântu-ți scris înjură până și profeții

Căci te hrănești din interese clandestine
Care pentru diversitate militează
Fiindcă nimic nu-i sfânt în lume pentru tine
Ci doar orgoliul tău e cel care contează

În lumea ta ești soarele ce strălucește
Din bezna minții tale răsărind balauri
Un gând de sinucidere te bântuiește
Dar ști că fapta asta nu-ți aduce lauri

Partea ce o alegi, a unei mese pline
E lângă Cel care te-a învâțat cuvântul
Te uită atent, că te-a ales tocmai pe tine
Ca să-I ți umbră nu să stăpânești pământul

Dan Bârsan
Februarie, București 2020

Print Friendly