Bocetul lui Ion cel fara mormânt – Adrian Paunescu

Ioane, Ioane, Ioane, Ioane,
Ai murit ca milioane,
Gloante trupul tau l-au frânt,
Ioane, fara de mormânt.

Ion Antonescu sarutand Evanghelia

Ioane, ai murit soldat,
Unde te-or fi îngropat,
Ca-ti ramase tara oarba
Sa întrebe-un fir de iarba.

Unde-i Ion, copilul meu
Care m-a iubit mereu,
Care nu s-a dus cu dusii,
Care s-a batut cu rusii.

Cine sa raspunda, cine,
Tarii tale nu-i fu bine,
C-au venit ostiri straine
Precum noaptea noptii vine.

Ne-au scos mortii din morminte,
Ne-au distrus biserici sfinte,
Si apoi ne-au dat pe noi
Cu un secol inapoi.

Si în tine, Ioane draga,
Au pus potera sa traga,
Tu te-ai stins netemator
Si privind în ochii lor.

I-ai iertat c-un ultim gest
Pe calaii tai din est,
I-ai privit în ochi curat
Si i-ai binecuvântat.

Ei mureau de frica ta,
Arma-n mâini le tremura,
Ioane, fara de stapân,
Ioane, Maresal Român.

Ioane, comandant de osti,
Ca sa nu ne mai cunosti,
I-au dat tarii alta haina
Si-au falsificat-o-n taina.

Si pe tine te-au ascuns,
Ioane, fara de raspuns,
Sa nu ai lacas de moarte,
Sa ne fii mereu departe.

Jalea tarii noastre lunga
Pururea sa nu te-ajunga,
Jalea noastra fara vreme,
Pururea sa nu te cheme.

Hartile sa nu vorbeasca
Despre harta româneasca,
Nimenea sa nu te stie,
Ioane, fara bucurie.

Uite vremea cum mai trece,
Vine ceasul doisprezece,
Iarasi cânta-n steaguri cuci,
Neamul tau e la rascruci.

Numele ti-l spunem iar
Pe când orice calendar
Simte paza umbrei tale,
Maresale, Maresale.

Nu ni-i fapta cât ni-i zisa,
Dar istoria, proscrisa,
Iarasi adevar promis-a
De la Nistru pân-la Tisa.

Sa te cautam adânc,
Cu toti ochii ce te plâng,
Cu-nviindele plutoane,
Unde ti-e mormântul, Ioane.

Ioane, fara de mormânt,
Urci în calendar ca sfânt,
Cazi în noi ca un parinte
Si ca roua pe morminte.

Toate ranile ne dor
Ca soldat si ca popor,
Daca tu te stingi de dor
În mormânt ratacitor.

Uite vremea cum mai trece,
Vine ceasul doisprezece,
Nu putem continua
Fara de Maria Ta.

Nu dorim decât atât,
Sa aflam numaidecât
Unde ti-e mormântul, Ioane,
Într-atâtea milioane.

Vrem sa-ti punem flori pe el
Si umbruta de drapel,
Sa dormi, Ioane, linistit,
Neamul tau nu a murit.

Daca vrei si daca poti,
Sa ne ierti cumva pe toti,
Sa ne ierti cu crezamânt,
Ioane, fara de mormânt.

Print Friendly