Birja şi “grabnica trăsură”

Primele mijloace de transport în comun din Braşov au apărut cam pe la 1830, într-o perioadă cînd Braşovul ajunsese printre cele mai mari oraşe din Transilvania. Mai întîi au fost birjele şi trăsurile cu un cal sau cu doi. Proprietarii lor, saşii, le capitonaseră cu pluş roşu. În acest mijloc de transport în comun încăpeau pînă la patru călători. Staţia de birje era în Piaţa Sfatului, iar cursele aveau capete în cartierele Blumăna, Şchei, Cetate şi Braşovul Vechi. Birjarii au transportat călători vreme de 10 ani. După care şi-au pierdut clienţii. Apăruseră mijloace de transport cu mai multe locuri, dar tot trase de cai. În 1848 a apărut şi prima cursă rapidă. A fost cea dintîi “grabnică trăsură” care a trecut peste Carpaţi, pînă la Bucureşti. Proprietarul diligenţei era sasul Franz Korner. În 1856, Korner a deschis o linie de diligenţe pentru transportul de călători pe ruta Braşov-Bucureşti-Giurgiu. Diligenţele plecau săptămînal şi puteau transporta 8-10 pasageri, cu bagajele lor. Afacerea lui Korner a durat 3 ani. Primele trăsuri pentru transportul public orăşenesc au apărut în 1890. Erau trăsuri de Landau, “mari cît nişte corăbii”. Li se spunea “Dilijantul lui Sani” şi plecau zilnic spre Săcele, Zizin şi Bran. Preţul unui bilet: 5 florini. Punctul de plecare era la Poştă, pe locul actualului Parc Titulescu.

Birjarii şi căruţaşii din Scheii Braşovului

Este cunoscut faptul că în Şchei, pe vremuri, oamenii aveau diferite ocupaţii, iar îndeletnicirea de birjari şi căruţaşi era la mare cinste. Birjăria era ocupaţia celor care deţineau o trăsură sau căruţă, trasă de cai frumoşi şi nărăvaşi, care erau solicitaţi de turiştii braşoveni dar şi de străinii care veneau să viziteze Braşovul cu renumitul cartier Şchei.

Birjarii din Şchei aveau locuri de parcare binecunoscute în Braşov; în Piaţa Libertăţii (din Cetate), în faţa liceului Unirea (azi Colegiu Naţional), pe strada Neagră (azi Nicolae Bălcescu) lângă restaurantul Coroana (azi Postăvarul) la vechea gară din strada Hărmanului şi în alte locuri. Tariful trăsurilor varia. Astfel, la o trăsură cu doi cai o cursă costa 7 lei, 1/2 oră 15 lei, o oră 30 lei, la gară 20 lei, iar trăsura cu un cal o cursă 4 lei, 1/2 oră 10 lei, pe o oră 20 lei, la gară 15 lei. Cursele cu trăsurile în împrejurimile braşovului se făceau la învoială cu clienţii. Unii birjari aveau doi până la patru cai în grajduri şi făceau cu schimbul, circulând ziua şi noaptea, având angajaţi şi slugi. Căruţaşii cărau cu căruţele diferite materiale cum ar fi: pietriş, materiale de construcţie, mobilă, sau lemne de foc de la depozitul “Albina” de pe fosta strada Hărmanului vis-à-vis de Şcoala nr. 8 şi de la depozitul de lemne de pe strada Avram Iancu, azi autogara de călători Codreanu.

Amintim câţiva din birjarii cunoscuţi în acea perioadă: Purcărea Nicolae zis “Lingură”, fost preşedinte al birjarilor; cu trăsura nr. 1. Zârnoveanu Todor, Bârsan Nicolae zis “Bârsănică”, Bârsan Iancu zis “Trei urloaie”, Ursoiu Dumitru, Furnică Nicolae, Creangă Gheorghe, Frigător Gheorghe, Râşnoveanu Nicolae zis “Muculescu”, Zamfir Dumitru zis “Cocenel”, Constantin Nicolae zis “Bârcu”, Rusu Constantin zis “Pipoş”, Angheluţă Nicolae, Ghiţoc Dumitru zis “Bruj”, Roth Tini, Ferar Ioan zis “Ţiganu”, Fibrich Nicolae, toţi constituiţi în societate.

Căruţaşi: Bârsan Nicolae zis “Bârsănică”, Creangă Petre, Râşnoveanu Nicolae, Frigător Gheorghe, Bârsan Iancu de pe Coastă, Argăseală Iosif zis “Broască”, Lăcătuş Gheorghe zis “Ţiganu”, Samoilă Gheorghe zis “Ţiganu”, Curcă loan, Peligrad loan zis “Abisinianu”, Jalea Nicolae zis “Ninceoat”, Gal Gheorghe zis “Pichilichi”, Râşnboveanu Mircea zis “Frunză”, Benedek Zoltan, Bureţea Sorin, Zârnoveanu Ioan, Spuderca zis “Mau”, şi nepotul lui “Cocenel”, Plotogea Ioan.

Titi Iepure
Sursa: http://bodean.go.ro/MyWeb/revista/Rev%2010.pdf

Dana Bârsan plimbare cu căruţa prin Ţara Făgăraşului

Print Friendly