Comuna Bârsești se află în Depresiunea Vrancei. Conform legendei care circulă în ținut, numele ar veni de la Tudora Vrâncioaia, bătrâna care ar fi găzduit, ospătat și încurajat în casa ei pe Ștefan cel Mare. Legenda spune că locuința bătrânei Tudora Vrâncioaia s-ar fi aflat pe teritoriul actual al comunei Bârsesti, pe Dealul Dumbrava și atunci când Ștefan cel Mare rătăcea descurajat prin coclaurile munților, bătrâna româncă, vrednică și cu mare dragoste de neam, își trimite pe cei șapte feciori ai ei (Bârsan, Bodea, Pavel, Negrilă, Spulber, Nistor și Spânea) să adune toți flăcăii ce păzeau oile pe plaiurile Vrancei.

Ceata, luptând cu mult eroism, îl ajută pe Ștefan să-i înfrangă pe dușmani. Drept răsplată, domnitorul dăruiește celor șapte feciori eroi cei șapte munți ai Vrancei pe care să-i stăpânească “din neam în neam”, fără vreun amestec și tulburare din partea cuiva. Vrâncenii susțin că, pentru a întări această danie, voievodul ar fi dat vrâncenilor un uric, scris cu litere de aur pe piele de vițel, semnat și întărit cu pecetea domnească. Cei șapte feciori au întemeiat gospodării vrednice, formând sate cărora le-a dat numele lor: Bărsesti, Bodești, Păulești, Negrilești, Spulber, Nistorești și Spinești. După această legendă întemeietor al satului Bârsești ar fi acela dintre feciorii babei Tudora care poartă numele de Bârsan.

Satul Bârsești este așezat pe terasele râului Putna și se află dispus in trepte. Partea de jos numită “În Prund” se află chiar în lunca Râului Putna. A doua treaptă a satului se află așezată pe podul de terasă de 40-50 m și cuprinde cea mai mare parte a construcțiilor edilitar-gospodărești. În partea de vest a satului se află dealul Dumbrava unde au fost făcute săpături arheologice și au fost descoperite morminte aparținând vechilor traci și sciți, dovadă a locuirii încă din cele mai vechi timpuri a acestor teritorii.

Comuna Bârsești este situată în zona de deal a județului Vrancea, pe cursul mijlociu al râului Putna, fiind traversată de șoseaua națională DN2D care leagă Focșaniul de Târgu Secuiesc. Se află la o distanță de 52 km față de municipiul Focșani, reședința județului.

Din lucrarea lui Henri H Stahl Contribuții la studiul satelor românești aflăm că la prima “aruncătoare a munților pe sate” a avut loc în anul 1755 sub directa supraveghere a trimișilor domniei și în urma adunării Sfatului cel mare al Vrancei. Cu această ocazie se face un inventar aproximativ al munților și se stabilește și prețul total al lor la 240 lei. Raportat la cele 15 sate de atunci, ar reveni în medie cate 16 lei de sat. Actualei comune Bârsești îi reveneau munți în valoare de 24 lei. În anul 1777 are loc o nouă împărțire a munților Vrancei – o încercare îndrăzneață de a li se răpi vrâncenilor pământul. Aceasta a dat naștere unei lupte pentru drepturile lor.

În luna ianuarie 1801 domnitorul Moldovei, Constantin Al. Ipsilanti, uzând de un mijloc obișnuit de cotropire a domnilor fanarioți, dăruiește vistiernicului său lordache Roset Roznovanu “tot ocolul locului Vrancei de la ținutul Putnei, ce este cu sate pe dânsul” sub pretext că “au rămas din vechile vremi dreapta moșie domnească nedată danie nimănui”. Vrâncenii nu au izbutit decât cu prețul a mari cheltuieli materiale să facă dovada că Vrancea nu era pământ domnesc, ci o regiune de țărănime liberă, mai veche decât însuși descălecatul țării.

Conform documentelor, atât Constantin Ipsilanti, cât și Alexandru Moruz, care va urma la scaunul Moldovei după pierderea domniei, vor trece fățiș de partea marelui virstiernic. Procesul a durat 16 ani, dar merită evidențiat faptul că vrâncenii au fost uniți ripostând ca un singur om și luptând din greu cu necazurile vremii. La sfatul vrâncenesc pentru susținerea procesului a participat din satul Bîrsesti, locuitorul Ilie Cojocaru – namesnicul satului. Procesul ia sfârșit în anul 1817, când mitropolitul Viniamin Costache – secretarul divanului domnesc de judecată – dă Anaforaua cu numărul 1813 din 1 martie, prin care se consfințesc drepturile vrâncenilor asupra întregului ținut. După câștigarea procesului are loc o nouă împărțire a munților, proporțional cu cheltuielile făcute. Munții sunt împărțiți între 14 sate iar Bârseștenii și Topeștenii primesc muntele Giurgiu. Alte împărțiri ale munților au loc în anii 1818, 1831, 1840 dar satele comunei Bârsești nu au fost afectate de aceste împărțiri.

Monumentul comemorativ Ștefan cel Mare ridicat în punctul „Dumbrava” din satul Bârsești la 1904 (la 400 de ani de la moartea voievodului) este clasificat ca monument de for public, iar monumentul eroilor din Războiul Român de Independență și din Primul Război Mondial este clasificat ca monument memorial sau funerar.

Legenda ”Tudorei Vrâncioaia” la Festivalul din Bârsești

Print Friendly