BALADĂ PENTRU EMINESCU
Te-au slăvit în cărți şi în poeme
Şi te-au înălțat iconostas,
Ca să fulgeri tânăr peste vreme,
Cu vecii de cremene sub pas.
Te-au văzut voevodând voroave,
Ciobănind genune și zăpezi
Potcovar de fum bătând potcoave
Negurilor strânse în cirezi.
Te-au crezut gigantic Sfarmă – Piatră
Care sparge piscul viforos,
Și fierar înfierbântând pe vatră,
Mările călite sub baros.
Împărat, ți-au scris pe tâmple steme.
Făt – Frumos, ți-au pus în mâini hanger.
Și-au cules, din pana ta, blesteme,
Viscole și răzvrătiri în cer.
Ci, netrebnic, eu adulmec zării
Paşii tăi pe unde te-au fost dus
Şi-nsetat pe drumurile Țării
Dibui urma ta de blând Iisus.
Caut picurii de sânge, neşterşi încă,
A crucificării pe furtuni
Și sărut lumina lor adâncă
Şi-i ating cu mâini de rugăciuni.
Trist Iisus cu umbra de tămâie
Dăruind azur din mâini subțiri,
Sfânt, bătut, pe veacul tău, în cuie,
Scânteind, înalt, din răstigniri.
Frânt de-o stea și-ngenuncheat de-o floare,
Biruit de ramuri de arin,
Îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,
Ars ca Nesus în cămaşă de venin…
Nu, tu nu ești meșterul, ci cneazul,
Nu eşti înstelatul împărat.
Sfâşiat ți-i pieptul şi obrazul.
Tu ești marele însângerat!
Te-ncrustăm, zadarnic, în agată
Și-n icoane noi pe flori de crin.
Crinii nu vor stinge, niciodată,
Umbrele cununilor de spini.
Eu nu-ți pipăi steme și nici lauri…
Numai rănile mă plec și ți le strâng
Și le fac medalii mari de aur, –
În genunchi, le-nchid în inimă și plâng.
Radu Gyr
Comentariu:
Poezia lui Radu Gyr este o elegie impresionantă, cu un ton profund de admirație, venerație și melancolie. Ea explorează imaginea unui erou mitic transformat, dincolo de ipostazele legendare și glorioase, într-o figură suferindă, asemănătoare lui Iisus Hristos.
- Tema și semnificația poeziei
Poezia conturează portretul unui personaj istoric transfigurat de timp și de percepția colectivă. La început, el este descris ca un voievod puternic, un titan al istoriei, un „Sfarmă-Piatră”, un „fierar” care modelează însăși natura. Este văzut ca un împărat, un Făt-Frumos, un războinic de legendă.
Dar, dincolo de această imagine idealizată, poetul descoperă o altă realitate: aceea a unui om suferind, martirizat, „însângerat”, asemănător lui Iisus. El nu este doar un lider glorios, ci și un sacrificat al destinului, o figură tragică și răstignită de propria soartă.
În această viziune, poetul respinge imaginea triumfalistă și caută adevărul mai profund al suferinței. În loc să îi venereze „steme și lauri”, îi prețuiește rănile, transformându-le în „medalii mari de aur”. Finalul poeziei este copleșitor de emoționant, marcând o plecăciune profundă în fața suferinței și jertfei.
- Structura și compoziția
Poezia este alcătuită din strofe cu o construcție simetrică, folosind imagini puternice și metafore grandioase. Se remarcă o alternanță între:
Strofele care descriu imaginea mitică a eroului – unde el este un voievod legendar, un meșter, un împărat, un făuritor al istoriei.
Strofele care revelează adevărata lui esență – unde el nu este doar un conducător măreț, ci un martir, un om al durerii, asemănat lui Iisus Hristos.
Această dublă perspectivă creează un contrast emoționant între gloria aparentă și adevărata natură a personajului.
- Limbajul poetic și stilul
Poezia este dominată de un limbaj solemn, bogat în imagini artistice și simboluri:
Metafore puternice:
„Potcovar de fum bătând potcoave / Negurilor strânse în cirezi” – imagine mitică a eroului care stăpânește haosul.
„Frânt de-o stea și-ngenuncheat de-o floare” – semnifică fragilitatea și destinul tragic al eroului.
„Ars ca Nesus în cămașă de venin” – referință mitologică la eroul grec care moare în suferință.
Simbolistica religioasă:
Poezia face o paralelă clară între erou și Hristos: „Trist Iisus cu umbra de tămâie”, „bătut, pe veacul tău, în cuie”, „Sfânt, scânteind, înalt, din răstigniri”.
Cununile de spini, sângele, crucificarea sunt toate imagini sacre ale suferinței asumate.
Repetiția și contrastul:
Poetul insistă pe ideea de suferință ascunsă în spatele măreției: „Nu, tu nu ești meșterul, ci cneazul, / Nu ești înstelatul împărat.”
Finalul subliniază această idee, renunțând la gloria exterioară și îmbrățișând rănile ca simbol al adevăratei valori.
- Mesajul poeziei
Poezia transmite o viziune profund umanistă asupra eroilor și a istoriei. În loc să idealizeze figura unui conducător, poetul îl vede ca pe un om sacrificat de destin, un simbol al suferinței poporului său.
Acest mesaj este extrem de actual: istoria nu trebuie privită doar prin prisma gloriei și a victoriilor, ci și prin suferința celor care au purtat povara acestor lupte. Poetul ne îndeamnă să ne raportăm la trecut cu empatie, să vedem dincolo de legende și să recunoaștem sacrificiul autentic.
- Concluzie
Aceasta este o poezie tulburătoare, care rescrie imaginea eroismului dintr-o perspectivă profund umană. Prin contrastul dintre măreția legendară și suferința interioară, poetul ne invită să reflectăm la adevărata natură a marilor personalități ale istoriei.
Nu gloria, ci jertfa este cea care definește un erou autentic. Iar adevăratul omagiu nu constă în laude goale, ci în recunoașterea suferinței sale și în păstrarea memoriei sale vii, cu respect și compasiune.
Dan Bârsan
Comentarii recente