Balada Mioriţa

Literatura populara este o parte semnificativa a folclorului romanesc. Primul care a cules şi publicat literatură populară a fost poetul Vasile Alecsandri în culegerea “Poezii populare. Balade:(Cântece bătrâneşti)” din 1852, al cărui moto a devenit celebru:”Românul e nîscut poet”.

Ciobanul si miorita

Ciobanul si miorita

Putem include in literatura populara si basmele si legendele. In arta populara, un loc insemnat il ocupa si teatrul. Insa cel mai important gen este balada.
Balada este un gen literar popular cu adanci radacini la noi.

Cea mai cunoscuta este Balada Miorita fiind considerata o capodopera a folclorului literar romanesc, George Calinescu considerand-o, alaturi de Traian si Dochia, Zburatorul si Mesterul Manole unul dintre miturile fundamentale ale romanilor. Miorita face parte din ciclul celor mai vechi productii populare romanesti, numite de specialisti “repertoriul pastoresc”.

Balada Mioriţa în imagini

Balada populară „Mioriţa” este atît de răspîndită, a pătruns atît de adînc în sufletul şi mentalitatea poporului moldovenesc, încît a dăinuit nu numai în forma orală, scrisă, ci şi în imaginile unor pictori anonimi. Anumiţi autori declară că unele ilustraţii din „Evangheliarul din Elizavetgrad” (secolul al XVI-lea) ar reda momente din balada „Mioriţa”. Alţi afirmă că aceleaşi imagini reflectă subiecte biblice. Balada „Mioriţa” a fost şi va rămîne înveşnicită în imaginile pictorilor Nicolae Brana, Ilie Bogdesco – creaţii de o înaltă inspiraţie, nedepăşite pînă astăzi ca măiestrie şi valoare.

Miorita

Pe-un picior de plaiu,
Pe-o gura de raiu,
Iata vin in cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobanei
Unu-i Moldovean
Unu-i Ungurean
Si unu-i Vrancean.

Iar cel Ungurean,
Si cu cel Vrancean,
Mari se vorbira,
Ei se sfatuira
Pe l’apus de soare
Ca sa mi-l omoare
Pe cel Moldovan
Ca-i mai ortoman
S’are oi mai multe,
Mindre si cornute,
Si cai invatati
Si cini mai barbati!…

Dar cea Miorita
Cu lina plavita
De trei zile’ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.

– Miorita laie,
Laie, bucalaie,
De trei zile’ncoace
Gura nu-ti mai tace!
Ori iarba nu-ti place,
Ori esti bolnavioara,
Draguta Mioara?

– Dragutule bace!
Da-ti oile’ncoace
La negru zavoi,
Ca-i iarba de noi
Si umbra de voi.
Stapine, stapine,
Iti cheama s’un cine
Cel mai barbatesc
Si cel mai fratesc,

Ca l’apus de soare
Vreau sa mi te-omoare
Baciul Ungurean
Si cu cel Vrancean!
– Oita birsana,
De esti nazdravana
Si de-a fi sa mor
In cimp de mohor,
Sa spui lui Vrancean
Si lui Ungurean
Ca sa ma ingroape
Aice pe- aproape
In strunga de oi,
Sa fiu tot cu voi;
In dosul stinii,
Sa-mi aud cinii,
Aste sa le spui,

Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieras de os,
Mult zice duios!
Fluieras de soc,
Mult zice cu foc!
Vintul cind a bate
Prin ele-a razbate,
S’oile s’or stringe
Pe mine m’or plinge
Cu lacrimi de singe!
Iar tu de omor
Sa nu le spui lor.
Sa le spui curat
Ca m’am insurat
Cu-o mindra craiasa,
A lumei mireasa;
Ca la nunta mea
A cazut o stea;
Soarele si luna
Mi-au tinut cununa;
Brazi si paltinasi
I-am avut nuntasi;
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!

Iar daca-i zarii,
Daca-i intilnii
Maicuta batrina
Cu briul de lina,
Din ochi lacrimind,
Pe culmi alergind,
Pe toti intrebind
Si la toti zicind:

Cine-au cunoscut,
Cine mi-au vazut
Mindru ciobanel
Tras printr’un inel?
Fetisoara lui,
Spuma laptelui;
Mustetioara lui,
Spicul griului;
Perisorul lui,
Peana corbului;
Ochisorii lui,
Mura cimpului!…

Tu Mioara mea,
Sa te’nduri de ea
Si-i spune curat
Ca m’am insurat
Cu-o fata de crai,
Pe-o gura de rai.

Iar la cea maicuta
Sa nu spui, draguta,
Ca la nunta mea
A cazut o stea,
C’am avut nuntasi
Brazi si paltinasi,
Preoti, muntii mari,
Paseri, lautari,
Pasarele mii,
Si stele faclii!…