arcul

El viaţă a primit de la acel
Ce a ştiut când lemnul să-l taie
Cum să-l armeze dur ca de oţel
Să-l cizeleze şi să-l încovoaie

Trăia pe vremea când acesta
Alături de acei care-l purtau
Călare colindau în goană pusta
Ca vântul săgeţile-i zburau

După război sau vânătoare
Poveşti nemuritoare a scris
Despre a luptelor splendoare
Rămase până azi în manuscris

Eroi şi nobili i-au dat glas
Vibrându-i a sa strună
În zile de odihnă şi popas
Săgeţile-n ţinte răsună

Războinici mulţi l-au stăpânit
Fiind moştenit sau capturat
Însă nimeni nu a îndrăznit
Să-i nege faima ce a căpătat

Pe mulţi răpus-a la pământ
Mânuit de ai săi stăpâni
Destine, vieţi astfel a frânt
Stârnind orgolii între străbuni

Viteji ce armei glorie au dat
De mult plecat-au dintre noi
Pierindu-i disciplina de soldat
Şi arta luptei din război

Menirea sa când a luat viaţă
A fost la început divină
Lumii urmând să dea speranţă
Balanţa forţei s-o menţină

Dar fapta care l-a marcat
Şi azi îl umple de uimire
Este când Cupidon l-a fermecat
Săgeţile-i sădind iubire

Dan Bârsan

Print Friendly