Este cunoscut faptul că. în 1881, la sugestia prietenilor săi de la Viena, precum şi din alte motive, Ciprian Porumbescu cere şi obţine catedra de muzică de la Liceul român ortodox din Braşov, stabilindu-se pentru o vreme în acest puternic centru transilvan de cultură românească. Aici, stimulat de preţuirea şi sprijinul pe care i le acordau românii braşoveni, desfăşoară o intensă activitate muzicală, care culminează cu premiera, la 27 februarie 1882, a operetei sale Crai Nou. La Braşov, Ciprian Porumbescu l-a avut alături, în strădaniile sale culturale, pe lângă bucovinenii I. llasievici, L. Nastasi şi Gh. Chelariu, toţi profesori acolo, şi pe vechiul său prieten de la Viena, Andrei Bârseanu, pe versurile căruia compusese, în 1880, Imnul Unirei, devenit Pe-al nostru steag e scris unire. în afară de spirjinul permanent oferit lui Ciprian Porumbescu, Andrei Bârseanu a predat lecţii de limba română şi istorie naţională surorii compozitorului. Mărioara, care a locuit şi ea la Braşov până ce fratele său a plecat, în toamna anului 1882, în Italia, la Nervi, pentru a-şi îngriji sănătatea. Aflat în relaţii epistolare cu familia de la Stupea, Bârseanu s-a preocupat, după moartea prematură a lui Ciprian Porumbescu, de păstrarea vie a amintirii sale în conştiinţa românilor din Transilvania, prin discursuri şi articole prilejuite de diverse, comemorări ale marelui său prieten bucovinean.
În fondul de manuscrise „Andrei Bârseanu” de la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca se află: o scrisoare a lui Ciprian Porumbescu, expediată din Nervi, patru scrisori ale Mărioarei Porumbescu şi opt ale lui Iraclie Porumbescu, toate adresate lui Andrei Bârseanu. Scrisoarea lui Ciprian ascunde, sub aparenta sa voioşie, atât conştiinţa ireversibilităţii bolii, cât şi puternicul său dor de ţară. Atât Iraclie, cât şi Mârioara se arată preocupaţi, în scrisorile lor, să facă larg cunoscute viaţa şi operele lui Ciprian, prin articole, amintiri, editarea şi interpretarea compoziţiilor sale. Convinşi că aceste scrisori pot contribui la întregirea imaginii postume a autorului Baladei, le prezentăm în continuare, păstrând ortografia autorilor.
Frate Bârsene !
Nu ştiu dacă va sosi epistola aceasta la timpul potrivit în mâinile Tale pentru a-Ţi aduce felicitările mele cele mai sincere, de astă dată calde chiar cu 20° celsiu, parfumate cu mirosul natural al portocalelor şi al alămâilor. Să trăieşti şi să n-ai lipsă a te căra la Italia din aceste cauze din care m-am cărat eu.
Mă aflu binişor… deşi a cuvântul acesta mai mult’ un pretext spre a nu fi necesitat a spune câ — nu mă aflu prea bine.
Ce nu face marea completează aerul adevărat paradisiac. Când mă preumblu în parcul nostru. în umbra frumoaselor portocale, cari se coc chiar acuma, şi-mi iau câte una din pom şi o mânc — şi mâncând dacă-mi aduc aminte că voi săracilor tremuraţi de frig pe sub nucii desfrunziţi ai vântosului Grover; — sau dacă stau la malul mării şi privesc admirabilul spectacol, cum se frâng valurile turbate de stâncile înalte — şi eu stau lungit şi sorb cu un feliu de voluptate miliardele de atome, cari se produc prin frângerea undelor, şi dacă-mi aduc aminte, câ voi bieţilor măsuraţi calea pe lângă trocăreasca vale, cu nasurile învineţite, cu manile pe’n buzunari, dârdâind din dinţi (bietul Babeş şi din picioare) atunce — ah atunce.
O deplorabilă e starea… Aşi dori să nu mă mai întorc’ să rămân tot aice — aice în raiul acest dumnezeesc.
Şi cu toate aste…
E superfluu să-Ţi mai descriu ce va să însemneze doru de patrie, doru de sobuşoara ta călduţă carea te aşteaptă cu mult drag şi la carea te retragi cu atâta plăcere şi lângă carea iţi visezi visurile tale, aurie…
Visul e mai dulce decât realitatea…
Fii sănătos frate Bârsane! Dumnezeu să-ţi împlinească toate dorinţele tale; salută-mi toţi calicii vechi — și „Iavorienii” noi — şi nu uita de amicul Tău.
Porumbescu
Sursa: DIN CORESPONDENŢA FAMILIEI PORUMBESCU
Comentarii recente