În anul 1953 eram în ultimul an de liceu, premiantul şcolii, cu dreptul de a intra la facultate fără concurs de admitere pentru că aveam nota de absolvire maximă, membru în delegaţia oficială a României (RPR) care urma să participe la Festivalul Internaţional al Tineretului şi Studenţilor ce avea loc în vară.
Dar, începând din 5 martie, următoarele patru luni, până în 30 iunie când se încheia anul şcolar, în fiecare dimineaţă eram luat din internat, dus sub escortă şi anchetat. Am fost tăiat din delegaţia la Festival şi mi s-a luat dreptul de a urma o facultate.
Toate acestea pentru că în 5 martie am refuzat să tratez moartea celui mai odios criminal din istorie ca pe a geniului geniilor, cel mai mare dascăl al omenirii, părintele tuturor popoarelor, Tovarăşul Iosif Visarionovici Stalin!
Normal că nu am fost despăgubit pentru suferinţele produse din cauza că am avut curajul să fiu de partea adevărului (persecutat barbar) şi nu a minciunii (răsplătite generos). Nici n-am aşteptat. Aceasta era regula care funcţiona atunci.
Ce nu pot înţelege în ruptul capului e o regulă ce funcţionează azi: criminalii, violatorii, spărgătorii, nu numai că sunt eliberaţi ci mai sunt şi recompensaţi în euro pentru că în puşcărie nu li s-au asigurat condiţii de cinci stele.
Bolnavii internaţi în spitale au fost recompensaţi pentru condiţiile de Auschwitz în care au fost încarceraţi? Dar şcolarii, câţi au mai rămas, pentru regimul infernal în care sunt condamnaţi să înveţe?
Presupunând că se mai face o eşalonare a priorităţilor, criminalii, violatorii şi spărgătorii sunt pe primul loc? După cum se vede, da. Nu degeaba lor le-a cerut Dragnea iertare. Nicidecum bolnavilor. De şcolari ce să mai vorbim?!
În fotografie, Deva, pentru mine o eternă adolescentă.
Deşi…
În clădirea mai înaltă din dreapta eram anchetat.
Miron Scorobete
Sursa:Facebook
Comentarii recente