Poezie “Alesului”
De ce-ti bati joc de fiul meu,
Alesule, tu nu stii oare
Ca sunt crestin si ca ma doare
De ce nu sti ca-mi este greu?
Suflet ca tine sunt si eu,
Si-mi place să trăiesc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!
parlamentul roman
De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu stramosi ca tine,
Si-ar plange neamul dupa mine,
Si-ar plange intaii statatori,
Si-ar plange Tatal mult de tot
Căci ne-a zidit prin secole,
Indura-te de el, alesule,
Si ajuta-mă, ca nu mai pot!…
Asa plangea un biet popor
In tara ce-l asuprea să-l rupa
Si l-a eliberat alesul dupa
Ce l-a vandut strainilor!
A incercat să-l mai invie
Sufland cuvinte goale-n vant,
Dar sa risipit în simtamânt
Si-a adormit pentru vecie!…
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum alesule,
Ci du-te-n tara-acum si zi-le
Urmasilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să-i ocrotesti cu bunatate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de-nstrainati ar fi in ea
versificare Dan Bârsan adaptare dupa “Gandacelul” de Elena Farago
Comentarii recente