Transilvania și Bănatul – poezie
Transilvania și Bănatul 185 Mă închin smerită ’n fața ta de sfântăȘi poala hainei tale ți-o sărut…Toți munții noștri fermecați te cântăȘi îți inchină ’ntregul lor avut!… Și râurile plâng…
Transilvania și Bănatul 185 Mă închin smerită ’n fața ta de sfântăȘi poala hainei tale ți-o sărut…Toți munții noștri fermecați te cântăȘi îți inchină ’ntregul lor avut!… Și râurile plâng…
Comentarii recente